Lost in Space – Sezonul 1 (2018)

Lost in Space – Sezonul 1 (2018)

Nota:
VN:RO [1.9.22_1171]
7.0

Familia Robsinson a fost selectată pentru a avea posibilitatea de a-și reconstrui viața într-o lume mai bună.. Însă, în momentul în care noii coloniști întâmpină unele dificultăți în a ajunge la noul lor cămin, vor fi nevoiți să lege noi alianțe și să lucreze împreună pentru a putea supraviețui în acest mediu străin și ostil, situându-se cu câțiva ani lumină distanță de destinația lor inițială. Este anul 2046, iar familia Robinson și alți pasageri de pe nava Jupiter 2 trebuie să depună eforturi imense pentru a supraviețui într-un mediu care le este complet străin.

Episodul 1

Episodul 2

Episodul 3

Episodul 4

Episodul 5

Episodul 6

Episodul 7

Episodul 8

Episodul 9

Episodul 10


6 Responses to "Lost in Space – Sezonul 1 (2018)"

  1. O amestecatura de teme,nimic nou ,nimic original.Un fel de Lost ,Transformers,Avatar si Martianul,impletite cu multa propaganda anti-om si pro inteligenta artificiala,adica oamenii sunt nasoi rau,si robotii sunt foarte cumsecade,deci s-ar cam impune exterminarea speciei pe motiv de deteriorare grava si inlocuirea ei cu ….ce-o da Universul.Am observat ca o tin langa cu tema asta oparita , baietii astia de la Hollywood ,bag seama ca vor sa ne convinga pe toti sa ne reducem intre noi si sa mai rarim atmosfera,ca-i cam incurcam.Actorii nu joaca rau,actiunea e lejera,serialul e ok,nu plictiseste lungind inutil anumite momente de suspans,doar lipsa de inventivitate e putin deranjanta si ,desigur,mesajul subliminal.In rest da,merge vazut,desi nu sunt fan seriale.

    Reply
  2. O tâmpenie. Totul se întâmplă numai ca să exploreze “psihologic” nişte situaţii aduse de acasă. Totul nu-i decât o pălăvrăgeală lipsită de sens. Nimeni nu-i îngrijorat, totul nu-i decât un balet absurd. Partea “ştiinţifică” e tratată superficial (la -50 grade când apa îngheaţă pe o grosime de metri, toţi stau cu pleata în vânt de parcă-s la plimbare-n parc. La nici 20m mai jos de gheaţa (la -50 C) e primăvară cu pădurea înverzită. Un munte de magneziu în flăcări nu consumă oxigenul planetei, aşa, măcar prin preajmă. O grindină de pietre scoate scântei pe parbrizul transportorului. Racheta merge cu metan (?!) acolo, vreo câteva sute de litri, pe care-l halesc vreo 10 ţipari. Unde încape în ei? Totul e artificial: decorul sună a lemn, jocul actoricesc e amatoristic. O potriveală infantilă gen “adicătelea”. Adicătelea acum găsim un robot extraterestru telepat care ne scoate din rahatul fără ieşire în care ne-a băgat scenaristul. Trebuie să fii amputat de creier ca să accepţi inepţiile din scenariu şi să ai mult timp de pierdut.

    Reply

Post Comment

Acordă o notă